Istoria majoretelor este mai veche decat am putea banui prin prisma filmelor americane, care prezinta intr-o nota mai mult sau mai putin ironica imaginea acestui sport.
Majoretele executa o coregrafie complexa, pe muzica in ritm de mars, avind drept accesorii batonul sau pom – ponii, purtind o tunica militara. Activitatea majoretelor a inceput in secolul al XVIII-a in Franta cu o mentiune extrem de interesanta. Prima majoreta a fost un... barbat!!! Acesta mergea in fruntea orchestrelor sau a fanfarei, deschizind drumul prin multime, fiind numit tambur major. Cu timpul, rolul tamburului major a fost preluat de femei, renuntindu-se la denumirea de tambur major. Majoretele au devenit o entitate separata de orchestre, avind propriile regulamente, competitii, asociatii, visul fiecareia fiind de a deveni campioana.
Majoretele au ajuns să desfăşoare o activitate aflată la limita între sport şi artă, puţin cunoscută dar care are un farmec aparte. Chiar dacă în general majoretele trăiesc şi sunt etichetate ca “fetele care dau din pompoane”, cei care au avut şansa să vadă o reprezentaţie a unei echipe profesioniste au ajuns la convingerea că este vorba despre cu totul altceva, nicidecum despre o activitate improvizată sau spontană. Majoreta este definită ca o fată care execută o coregrafie complexă bazată pe o muzica în pas de marş, având ca accesoriu batonul sau pom-ponii, purtând un costum în linia unei uniforme militare. Frumuseţea majoretelor europene constă exact în efortul lor de a rămâne cât mai fidele sportului originar, fără a denatura pe cât posibil niciunul dintre elementele impuse.
Coregrafia prezentată de o echipa de majorete este de cele mai multe ori una impusă, adică pregatită special pentru un anume eveniment. Aceasta demonstrează faptul că în spatele unei reprezentaţii sunt ore întregi de muncă colectivă şi de efort creator atât din partea celui care semnează coregrafia cât şi din partea interpretelor, majoretele. În funcţie de mişcările care compun dansul unei echipe de majorete, pentru acest sport s-au individualizat câteva stiluri:
1.Majorete în stil european : coregrafia echipelor care abordează acest stil are la bază pasul de marş, care poate fi îmbinat cu paşi şi mişcări specifice oricărui alt stil de dans, precum şi folosirea anumitor opriri în anumite ” poze ”. Este interzisă executarea elementelor acrobatice sau a figurilor care necesită punerea ambilor genunchi pe sol. Coregrafiile astfel construite au un aer solemn, de paradă, care aminteşte foarte bine de epoca în care a luat naştere această activitate. Majoretele pot folosi pentru reprezentaţiile lor batonul sau pom-ponii, mişcările fiind astfel create încât să pună în valoare elementele cele mai spectaculoase care pot fi realizate cu fiecare dintre aceste două accesorii. Acest stil de dans poate fi practicat doar de către fete, fiind un lucru impus de federaţie şi demonstrat de definiţia majoretei.
2. Majorete în stil american-CHEERLEADERS: coregrafiile specifice acestui stil au ca element principal mişcările acrobatice, care presupun control, siguranţă şi o flexibilitate extrem de bine dezvoltate. Spectaculozitatea unei astfel de coregrafii se datorează piramidelor, săriturilor acrobatice şi lansărilor extrem de înalte şi sofisticate pe care le realizează fiecare echipă. Părţile de coregrafie sincronă captează atenţia datorită numărului relativ mare de componenţi ai echipei. Pentru aceast gen de coregrafie pot fi folosiţi pom-ponii, dar acest lucru se întamplă destul de rar, datorită faptului că accentul se pune pe mişcările de gimnastică în a căror execuţie pom-ponii ar fi un element disturbator. Echipele de cheerleaders pot fi atât formate doar din fete cât şi mixte, băieţii fiind indispensabili pentru realizarea piramidelor complicate şi a lansărilor foarte spectaculoase.
3. Twirling Baton: acest sport este o îmbinare de dans, balet, gimnastică artistică şi acrobatică, la toate acestea adăugându-se mânuirea cu o agilitate remarcabilă a batonului. Într-o coregrafie de twirling baton toate elementele trebuie să fie executate pe cât de natural pe atât de exact, acest lucru fiind dificil deoarece efortul trebuie dozat perfect între forţa necesară mişcărilor acrobatice şi lansării batonului la înaltimi mai mari de 10 m, graţia specifică figurilor de balet şi peste toate interpretarea artistică veritabilă. Twirlingul este emoţie, dans, gimnastică şi agilitate în execuţie deopotrivă, transformându-se într-un sport pe cât de rar pe atât de spectaculos. El poate fi practicat atât de fete cât şi de băieţi, aceştia având nevoie de calităţi deosebite şi multă rezistenţă şi mai ales o dorinţă foarte mare pentru a putea atinge nivelul de performanţă.
Concluzia finala este ca majoretele sunt si sport si arta deoarece acest gen de miscare imbina armonios efortul fizic cu gratia, prezenta fizica cu prezenta scenica, avand ca rezultat un mod de manifestare corporala deosebit prin stil, eleganta, si in final, chiar clasa.
P.S. Am ales CSKA Moscova ca etalon in aceasta arta/sport datorita coregrafiei scolii ruse de dans, celebra in toata lumea, si, de ce nu, a frumusetii. Daca aveti si alte pareri, le astept cu placere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu