Este un foarte mare succes ca te-ai casatorit cu o femeie foarte frumoasa (castigatoare in 2006 a unui concurs de frumusete in Grecia, Olympia Hopsonidou). Oare viaţa ta împreună "raţionalizeaza" faima ta personala?
Cele doua domenii(moda si baschetul) se inteleg foarte bine unul cu altul, sunt multe relatii de genul asta. Eu încerc să duc o viată simplă, sa-mi păstrez viata mea personala departe de public. Este o adevărată binecuvântare pentru oricine sa poate trai din hobby-ul lor si sa faca din acestia oameni fericiti si independenti financiar. Dar succesul nu m-a schimbat, încă mai am aceiasi prieteni. Succesul vine şi pleacă, oricum. Am o moto in viata mea: nu ar trebui sa prea extaziat dupa un succes, dar nici excesiv de suparat dupa un esec. Asa că incerc intotdeauna să păstrez un echilibru intre mine şi partenera mea.
Când ti-ai dat seama ca ai putea juca baschet profesionist ?
-La paisprezece ani am decis să încerc în mod serios şi si sa ma comport ca un jucător de baschet profesionist.
Ai avut vreun vis sa ajungi in NBA, mai ales ca te-ai intors de acolo?
-Da, a fost un vis din copilărie pentru mine. Şi pentru alţii din generaţia mea de asemenea faptul că am crescut uitandu-ma la meciurile lui Michael Jordan. Când m-am decis să incerc, am acţionat mai mult sentimental decât în mod logic.
Ai regrete?
-Nu. Am câstigat multa experienta acolo. Am lucrat la un nivel personal al lotului, iar dificultătile m-au maturizat.
Ti-ai dori sa mai incerci din nou in NBA?
-Dimpotrivă, am rupt vraja. Mai am contract un an cu Panathinaikos şi eu sunt fericit şi multumit ca sunt aici. În SUA am găsit un joc şi un stil de viată, care nu sunt reprezentative pentru mine. Totul a fost mod diferit decât mă asteptam.
Ce-ai displacut cel mai mult?
-În tot ceea ce se intampla in SUA este o afacere, totul se întâmplă pentru spectacol si divertisment. In NBA, baschetul de valoare se joaca doar in playoffs. În intregime, prima parte a campionatului este ca un afis pentru playoffs. În Europa, trebuie să câstigi fiecare joc, si ca sa inchid acest subiect, aceasta este este mai aproape de esenţa de baschet. Acolo, toata lumea aleaga si munceste, fiecare echipa are 2-3 superstaruri, iar restul gravitează în jurul lor.
Ce jucător te-a impresionat?
-Kobe Bryant. Datorita competitivităţii sale, egoismul lui sportiv, spiritul său de castigator si IQ-ul lui in baschet, care sunt unice.
Cum ti s-a parut viata de zi cu zi in America?
-Viaţa în SUA a fost o tragedie pentru mine. Americanii nu au prieteni pentru a se intalni cu ei, ei sunt programati să lucreze de la 6 dimineata pana la 8 noapte. Apoi se duc la culcare. Eu nu am putut trăi asa.
Te-ai simtit singur?
-Eu nu as numi-o singurătate... Sunt sportivi la fel de singuratici prin natura lor, iar aceasta nu mă deranjează. Poate că acesta a fost specificul echipei si al orasului. Houston face parte din Texas, care este "hardcore" in America. Într-un oraş de pe coasta de est, viata este mai mult europeana. În Houston trebuia să fie cafeaua la un mall, pe strada abia daca gaseai o cafenea. Umiditatea fost groaznica. Simteam ca nu pot respira.
De pe banca echipei din Houston ai ajuns sa fii lider la nationala...
-Mulţi oameni m-au sunat şi mi-au spus ca aceasta este cu siguranţă, o onoare, dar nu pot accepta. Am încercat să fac ceea ce încerc să fac de fiecare dată: ajut echipa sa-si atingă obiectivele. Acest lucru este doar pentru că, datorită absentelor lui Dimitris(Diamantidis) si Theo(Papaloukas), eu am avut mai multe incercari. Am avut mai multe responsabilităţi în joc pentru că am jucat si pentru ei.
Cât de diferit este Kazlauskas fata de Giannakis ca antrenor(la nationala Greciei)?
-Nu aş vrea să ii compar. Kazlauskas este un reprezentant al scolii lituaniane. El ne invata o modalitate de baschet care este mai simpla, mai liberă, fără sisteme complexe, pe baza de rotatie mai buna si mai rapida a mingii. Am avut o perioada buna cu el, asa cum s-a vazut si pe parchet.
Antrenorul Obradovic?
-Dupa zece ani si dupa succese atât de multe, filozofia lui este "incastrata" în ADN-ul echipei. El este un fel de Ferguson (antrenorul echipei de fotbal Manchester United) la echipa ... La nivel de antrenor, el a ajuta fiecare sportiv sa-si imabunatateasca nivel, "forta", respectul reciproc si îmbunătăteste motricitatea noastra sportiva. Cred că este evident ca, la primul nostru in acest sezon, în ciuda castigarii triplei coroane(Euroleague, Liga Greaca, Cupa Greciei) in sezonul trecut, echipa încă mai vrea să câstige fiecare meci. Ca persoană, Obradovic are talentul de a oferi sfaturi si de a glumi cu tine, păstrând insa o linie de separatie vizibila intre un antrenor si un jucator.
Cum poate un baschetbalist al lui Panathinaikos sa "simta" ca un atlet desavarsit?
-Posibil ca un jucător de fotbal din Barca sau Real. (râde) lucru uimitor la Panathinaikos este sprijinul constant al managementului- fratii Giannakopoulos vin sa ne vada/ajute chiar si la antrenamente, si posibilitatea clubului de a ne oferi sansa fiecarui castig. Chiar si antrenandu-te singur, aici in aceasta arena, OAKA, sub toate acele bannere care marcheaza trofeele castigate de club, te umpli de sentimentele şi responsabilitate pentru tricoul alb verde pe care il porti.
Ce-ti mai doresti?
-Doar sa continui. Să fiu sănătos, sa joc si sa castig.
Cele doua domenii(moda si baschetul) se inteleg foarte bine unul cu altul, sunt multe relatii de genul asta. Eu încerc să duc o viată simplă, sa-mi păstrez viata mea personala departe de public. Este o adevărată binecuvântare pentru oricine sa poate trai din hobby-ul lor si sa faca din acestia oameni fericiti si independenti financiar. Dar succesul nu m-a schimbat, încă mai am aceiasi prieteni. Succesul vine şi pleacă, oricum. Am o moto in viata mea: nu ar trebui sa prea extaziat dupa un succes, dar nici excesiv de suparat dupa un esec. Asa că incerc intotdeauna să păstrez un echilibru intre mine şi partenera mea.
Când ti-ai dat seama ca ai putea juca baschet profesionist ?
-La paisprezece ani am decis să încerc în mod serios şi si sa ma comport ca un jucător de baschet profesionist.
Ai avut vreun vis sa ajungi in NBA, mai ales ca te-ai intors de acolo?
-Da, a fost un vis din copilărie pentru mine. Şi pentru alţii din generaţia mea de asemenea faptul că am crescut uitandu-ma la meciurile lui Michael Jordan. Când m-am decis să incerc, am acţionat mai mult sentimental decât în mod logic.
Ai regrete?
-Nu. Am câstigat multa experienta acolo. Am lucrat la un nivel personal al lotului, iar dificultătile m-au maturizat.
Ti-ai dori sa mai incerci din nou in NBA?
-Dimpotrivă, am rupt vraja. Mai am contract un an cu Panathinaikos şi eu sunt fericit şi multumit ca sunt aici. În SUA am găsit un joc şi un stil de viată, care nu sunt reprezentative pentru mine. Totul a fost mod diferit decât mă asteptam.
Ce-ai displacut cel mai mult?
-În tot ceea ce se intampla in SUA este o afacere, totul se întâmplă pentru spectacol si divertisment. In NBA, baschetul de valoare se joaca doar in playoffs. În intregime, prima parte a campionatului este ca un afis pentru playoffs. În Europa, trebuie să câstigi fiecare joc, si ca sa inchid acest subiect, aceasta este este mai aproape de esenţa de baschet. Acolo, toata lumea aleaga si munceste, fiecare echipa are 2-3 superstaruri, iar restul gravitează în jurul lor.
Ce jucător te-a impresionat?
-Kobe Bryant. Datorita competitivităţii sale, egoismul lui sportiv, spiritul său de castigator si IQ-ul lui in baschet, care sunt unice.
Cum ti s-a parut viata de zi cu zi in America?
-Viaţa în SUA a fost o tragedie pentru mine. Americanii nu au prieteni pentru a se intalni cu ei, ei sunt programati să lucreze de la 6 dimineata pana la 8 noapte. Apoi se duc la culcare. Eu nu am putut trăi asa.
Te-ai simtit singur?
-Eu nu as numi-o singurătate... Sunt sportivi la fel de singuratici prin natura lor, iar aceasta nu mă deranjează. Poate că acesta a fost specificul echipei si al orasului. Houston face parte din Texas, care este "hardcore" in America. Într-un oraş de pe coasta de est, viata este mai mult europeana. În Houston trebuia să fie cafeaua la un mall, pe strada abia daca gaseai o cafenea. Umiditatea fost groaznica. Simteam ca nu pot respira.
De pe banca echipei din Houston ai ajuns sa fii lider la nationala...
-Mulţi oameni m-au sunat şi mi-au spus ca aceasta este cu siguranţă, o onoare, dar nu pot accepta. Am încercat să fac ceea ce încerc să fac de fiecare dată: ajut echipa sa-si atingă obiectivele. Acest lucru este doar pentru că, datorită absentelor lui Dimitris(Diamantidis) si Theo(Papaloukas), eu am avut mai multe incercari. Am avut mai multe responsabilităţi în joc pentru că am jucat si pentru ei.
Cât de diferit este Kazlauskas fata de Giannakis ca antrenor(la nationala Greciei)?
-Nu aş vrea să ii compar. Kazlauskas este un reprezentant al scolii lituaniane. El ne invata o modalitate de baschet care este mai simpla, mai liberă, fără sisteme complexe, pe baza de rotatie mai buna si mai rapida a mingii. Am avut o perioada buna cu el, asa cum s-a vazut si pe parchet.
Antrenorul Obradovic?
-Dupa zece ani si dupa succese atât de multe, filozofia lui este "incastrata" în ADN-ul echipei. El este un fel de Ferguson (antrenorul echipei de fotbal Manchester United) la echipa ... La nivel de antrenor, el a ajuta fiecare sportiv sa-si imabunatateasca nivel, "forta", respectul reciproc si îmbunătăteste motricitatea noastra sportiva. Cred că este evident ca, la primul nostru in acest sezon, în ciuda castigarii triplei coroane(Euroleague, Liga Greaca, Cupa Greciei) in sezonul trecut, echipa încă mai vrea să câstige fiecare meci. Ca persoană, Obradovic are talentul de a oferi sfaturi si de a glumi cu tine, păstrând insa o linie de separatie vizibila intre un antrenor si un jucator.
Cum poate un baschetbalist al lui Panathinaikos sa "simta" ca un atlet desavarsit?
-Posibil ca un jucător de fotbal din Barca sau Real. (râde) lucru uimitor la Panathinaikos este sprijinul constant al managementului- fratii Giannakopoulos vin sa ne vada/ajute chiar si la antrenamente, si posibilitatea clubului de a ne oferi sansa fiecarui castig. Chiar si antrenandu-te singur, aici in aceasta arena, OAKA, sub toate acele bannere care marcheaza trofeele castigate de club, te umpli de sentimentele şi responsabilitate pentru tricoul alb verde pe care il porti.
Ce-ti mai doresti?
-Doar sa continui. Să fiu sănătos, sa joc si sa castig.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu